Creasem zilele trecute, un joc foarte amuzant. Totul a pornit de la o simpla observatie. Am invatat inca din scoala generala, la orele de gramatica a limbii romane, despre clasificarea substantivelor in gen “masculin”, “feminin” si “neutru”. In vorbirea curenta, insa, se petrece ceva foarte interesant. Fonetica cuvintelor caine, copil, leopard, delfin, cocor, determina un automatism mental clasificandu-le drept ”masculi”. Replica feminina impune si ea acelasi mecanism in cazul pisicii, lebedei, caprioarei (Bambi vine in sprijinul punctului meu de vedere, aici). Simbolistica culorilor, cea a aromelor si a esentelor, abunda si ea in teorii care mai de care mai variate.
Din perioada copilariei mele, albul, spre exemplu, are conotatii traumatizante (mirosul clinicii medicale, a halatelor “generatoare” de injectii si emotii terifiante), pe de o parte. Dar aceeasi nuanta imi mai proiecteaza si imaginea rochitei mele albe, cu paiete, purtata la serbarea de iarna din primul an de scoala. “Am fost” un ghiocel, pe-atunci:)……
Astazi, sunt necesare adevarate “eforturi de memorie” pentru invocarea mirosului de tei si liliac inflorit….frezie si naftalina. Catifeaua, a iesit si ea demult din trenduri….fildesul necesita “aprofundare lingvistica” si macrameul reprezinta…….relicva absoluta!
Inainte vremuri, in Romania, oamenii obisnuiau sa-si mute mobila prin sufragerii – canapeaua in coltul opus camerei, vitrina mare un pic mai la stanga, cea cu televizorul mai spre fereastra, si tot asa, pana cand isi creau senzatia de “nou” si variat . Ikea nu exista pe-atunci. Dorinta de “schimbare”, da. In relatiile dintre oameni, se-ntampla insa, ceva foarte bizar. Odata ce devenim indragostiti, cercul nostru de prieteni se evapora! Ca sa se repuna din nou in ”starea de agregare coagulata” odata ”parasiti si neconsolati”…….
Si apropo, ”iubirea”….stiti cumva de ce gen este?


Therion, Gregorian – O, Fortuna

Advertisements